Să facem pace cu sufletul

“Îți mai aduci aminte ziua când ai luat Soarele și mi l-ai pus în suflet?

-Lucian Blaga” 

              Sufletele noastre sunt asemănate unor bagaje emoționale. Cu timpul punem în ele sentimente, gânduri, trăiri, emoții. Cu cât bagajul e mai plin, cu atât sufletul e mai epuizat. La un moment dat cedează și renunță. Îți vei da seama că a cedat în momentul în care tu, ca și om obișnuit, spui că nu mai ai suflet. Că ți-e rănit și nu poți face pace cu el.            De aici și sfatul meu „Să facem pace cu sufletul.” Să nu îl mai încărcăm cu toate chestiile nefolositoare ci, doar cu cele necesare. Nu îi mai da sufletului suferință. Nu o mai pune în bagaj. Pur și simplu las-o acolo. Lângă bagaj. Să te prefaci că ai uitat-o acolo lângă. 

       Nu te certa cu nimeni. Când tu ești în conflict cu cineva, este și sufletul tău la fel. Iar atunci când tu nu plângi, plânge el. 

Pansează-ți sufletul rănit, îngrijește-l, vindecă-l, și atunci când el se simte bine, sigilează-l. Sigilează-l de răutăți, necazuri, suferință. Deschide-l doar când pui în el o amintire frumoasă, un zâmbet, un moment fericit. Nu îți vinde sufletul.

           Știi cum e atunci când îți vinzi sufletul? E foarte simplu. Rămâi fără el! Riști să îl dai unei persoane care îl scapă pe jos, îl calcă în picioare, dar nu îl scutură. Îl aruncă într-un colț și uită de el. Iar când își amintește îl i-a de acolo și iar îl scapă. De data asta rănindu-l foarte tare.

          Sufletele noastre trebuie să fie ca diamantele. Șlefuite, sclipitoare și greu de cumpărat. 

Sufletul nu se cumpără. Se câștigă!