Și de aici pleacă totul. Te-ai gândit vreodată că ție îți pasă de persoane care nu au nimic în comun cu tine? Cât suflet pui tu și cât suflet pun ei? Îți propun un exercițiu de imaginație. Gândește-te că ești bolnav. Agenda ta e plină de contacte. Facebook-ul tău a depășit limita de prieteni. Câți dintre ei te caută să își facă griji pentru tine? Nu îți dau eu răspunsul. Sunt mai mult ca sigură că îl știi deja.
Am întâlnit atât de multe persoane de-a lungul timpului, atât de multe caractere, încât rar am văzut pe cineva care să arate că îi pasă. Nu suntem perfecți. E adevărat. Însă înțelegere, efortul de a înțelege pe cineva nu e atât de mare.Desigur mila nu e același lucru cu înțelegerea. Sunt sigură că nimeni nu are nevoie de milă.
Din punctul meu de vedere mila e un lucru oferit în scârbă. „Mi-e milă de tine.” Crezi că sună atât de parfumat? Lasă-mă pe mine să îmi fie milă de mine. Tu înțelege-mă. Și dacă nu poți pleacă! Pleacă din calea mea. Poate la rând stă altcineva care are atât de multă înțelegere și curiozitate despre ce mi se întâmplă încât mă poate ajuta. Frumos nu?
E frumos dar e rar. Nepăsarea e deasă. Împrăștiată peste tot. Culeasă de toți și pusă în coșul cu sentimente. Și eu, ca și tine, o am. Toți o avem. Doar că la momentul potrivit o scoatem de acolo.
Ascultă! Înțelege! Oferă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu