Cum m-am îndrăgostit iar...de același bărbat!

       M-am îndrăgostit cu patimă. Cu o dorință nebună de a iubi, cu tot sufletul m-am îndrăgostit. Am visat să trăiesc un moment unic. Să mă îndrăgostesc odată și bine. Sincer și de durată. Atracțiile ce le-am mai simțit cu timpul au fost doar fire de nisip. Diamantele, diamantul vieții mele avea să se lase așteptat. O așteptare ce a meritat tot timpul.
          Când în sfârșit l-am găsit, când dragostea ne-a găsit pe amândoi, a fost cel mai frumos moment al vieții mele lipsite de evenimente mari. L-am privit timp îndelungat în ochi și am știut că e al meu. N-aveam nevoie de cuvinte. Și chiar dacă aveam nu reușeam să le găsim. Pur și simplu ne priveam în ochi și zâmbeam. Ce sincere zâmbete poți să oferi când ești fericit. Ce frumos strălucesc ochii plini de dragoste.
          Și-am știut că la el aveam să mă opresc. El făcea inima să bată într-un mod alert, gălăgios. El îmi făcea ochii să-l caute în fiecare trecător. Aveam grijă să nu-l pierd din vedere. Asta-i iubire! Să-l cauți, să-l simți, să-i oferi. Ce frumos e să oferi când ai cui. Ce frumos e să primești când ai de la cine.

      De el, de bărbatul cu ochii visători m-am îndrăgostit. De atunci în fiecare zi. Din ziua aia mă îndrăgostesc mereu de el. Dimineața îl iubesc. La prânz îl iubesc la fel de mult. Seara am aceiași iubire ca și peste zi. N-am zile când îl iubesc mai puțin. Dar am zile când îl iubesc tot mai mult.