Cum e să aștepți o singură mână și ea să nu fie întinsă niciodată?
Cum e să aștepți o singură vorbă bună, de la o singură persoană, și în schimb să nu primești decât tăcere sau vorbe tăioase?
Cum e să fii pe marginea prăpastiei și el să nu vadă nimic?
Cum să nu vadă niciodată în sufletul tău cu adevărat?
Cum să nu ai niciodată dreptul de a fi căzut, că mereu se va găsi el să fie mai căzut ca tine și tu să fii nevoită să-l ridici pe el călcând mereu peste tine însuți.
Cum să oferi totul și să ți se pretindă mereu mai mult și mai mult?
Cum e să îl ții atât de strâns de mână și el să-ți dea drumul cu atâta ușurință la primul hop?
Cum e să ai atâta neșansă, cum să nu poți visa niciodată la fericire deplină, pentru că cine ar trebui să-ți deschidă ușile, ți le închide pe toate în față?
Cum e să oferi fără să primești? Cum e să primești cu jumătăți de măsură?
Când ești în locul nepotrivit, lângă persoana nepotrivită, lucrurile se întorc parcă la 180 de grade.
Ce la început părea să fie fericire, împlinire și satisfacție, ajunge să fie într-un final doar dezamăgire, lacrimi și suspine. Să-i oferi persoanei de lângă tine toată iubirea de care dispui, toată grija și afecțiunea ta, și să primești doar indiferență, iubire în jumătăți de măsură și dezamăgiri, nu e tocmai ce își dorește o femeie. Defapt, nimeni nu-și dorește asta. Și nimeni nu trebuie să fie nevoit să îndure asta.
Tu ca fată, femeie, meriți atât de multe. De ce să te mulțumești cu puțin? De ce să te limitezi la puțin, când meriți totul?
Când persoana de lângă tine reușește să îți ofere doar opusul a tot ce dăruiești tu, pleacă.
Retrage-te cu demnitate și pleacă. Renunță la acel puțin pe care îl primești și caută să primești totul. Cineva abia așteptă să-ți ofere toată dragostea, liniștea și căldura de care ai nevoie.
Cineva ar da orice să te poată ține în brațe și să-ți șoptească vorbe de iubire. Cineva ar da orice să te vadă pe tine bine, uitând câteodată de propria persoană. Cineva te caută în timp ce tu spui „mulțumesc” la puținul primit. Și ce să mai spun că uneori poate, nu primești nimic.
Uneori poate, ești uitată într-un colț cu zilele. Ești ignorată, lăsată parcă să te pierzi. Și ce e mai rău, e că nimeni nu te caută să te aducă înapoi.
Meriți să fii tratată cu respect. Meriți iubire și fericire. Iar cel ce te-a făcut să plângi merită indiferența ta. Nicidecum iubire.
Gândește-te la fericirea, liniștea și inima ta. Ai nevoie de protecție, iubire și înțelegere.
Ai nevoie de un bărbat, nu de un oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu