Ea a plecat, crezând că el o va întoarce. El a lăsat-o, crezând că ea va veni.

      Întotdeauna o să avem de unde pleca. Mereu vom avea un loc unde să ne întoarcem. Dar ce se întâmplă când pleci crezând că poate vei găsi un alt bine? Un bine mai bun decât cel ce îl ai deja? Deși ți se rupe inima în mii și mii de bucățele, deși sufletul tău este în genunchi de durere, îți calci pe fiecare părticică de mândrie și orgoliu și pleci. Lași totul în spate.
         Abandonezi suflete, aduci lacrimi pe diferite chipuri, și cu toate astea pleci. Pleci pentru tine. Pleci să îți cauți un bine mai bun decât cel ce deja îl ai. Pleci să îți cauți alte persoane lângă care să trăiești, pleci lăsând trecutul în spate.
           Și te doare. Te doare inima că nimeni nu te strigă înapoi, că nimeni nu te trage de mânecă să-ți spună „STAI”. Durerea ta se adâncește odată cu timpul și decizia ta rămâne neschimbată. Ai plecat și deja nu mai ai la ce să te întorci. Toți dau semne că le e mai bine fără tine. Fiecare reușește să-și mascheze durerea cauzată de plecarea ta, reușește să te închidă într-un loc și să arunce cheia. Și te doare iar! Te dor rănile pe care le ai încă din trecut, te doare inima, care tânjește după cei ce i-ai lăsat în urmă.
             

                     
                      ”În ziua în care m-am decis să plec, mi-am făcut tot bagajul emoțional. Ce-i drept era un bagaj prea mare pentru o copilă ca mine. Adunasem atât de multe amintiri, gânduri, speranțe, iluzii, încât, atunci când a venit vremea să le iau pe toate și să plec, am simțit că pământul îmi fuge de sub picioare. Nu îmi era ușor. Habar nu aveam cum o să reacționeze unele persoane când vor afla de plecarea mea. Habar nu aveam cum o să reacționez. Nu știam care sunt consecințele faptelor mele și asta mă durea. Regretam fiecare lucru, fiecare persoană, fiecare gest. Și am plecat! Am plecat lăsându-i în urmă pe toți.
            A trecut ceva timp de atunci...un timp care a trecut prea repede. Și deși am cunoscut diferite persoane, am rămas mereu la ideea de „trecut”.
 Mi-am regretat plecarea în fiecare zi, oră, minut. Mi-am regretat plecarea în fiecare zâmbet ce îl afișam, fiecare lacrimă. Toate mă dureau.”



          În viața noastră vor exista mereu persoane care pleacă și care rămân. Chiar noi o să plecăm din viața unora. Ideea de plecare înspăimântă pe oricine. Nu este ușor să pleci și să renunți la tot. Pe lângă durerea ta, există și durerea lor. Pe lângă visele tale spulberate, sunt și visele lor. Lacrimile tale, le mai varsă și altcineva. Și e dureros. E dureros că uneori plecarea e inevitabilă. E cauzată de circumstanțe. Nu e neapărat cazul să o cauzezi tu. Se întâmplă ca timpul, gesturile, persoanele, să te forțeze să pleci. Și să pleci!

   Nu pleca niciodată dacă nu ai unde să te întorci.
Ea a plecat, crezând că el o va întoarce. El a lăsat-o, crezând că ea va veni.