Fiecare zi este o speranță. Iar fiecare răsărit de soare este un nou început.

          Te-ai obișnuit tot timpul să ierți. Ierți greșeli minore, gesturi necontrolate, mișcări greșite, greșeli majore. Ierți orice, doar să nu fii nevoită să renunți la persoane. Ierți cu inima, cu gândul, cu toată ființa ta. Iertarea îți este sinceră și curată. Ierți, pentru a nu pierde. Pentru a nu regreta, pentru că așa ai fost învățată. Să ierți și să nu judeci.
         Dar te-ai întrebat vreodată pe tine cine te iartă?
       Cine îți iartă nopțile nedormite? Cine îți iartă lacrimile vărsate în nopțile târzii? Țipetele din pernă, liniștea ce o făceai pentru a nu da de bănuit și pentru a nu da explicații.
        Ție cine îți iartă gesturile prostești făcute din iubire? Cine îți iartă inima care nu știe să iubească, sufletul confuz?
               

   Ai pus mereu pe primul loc persoanele din viața ta și ai uitat de tine. Ai uitat să-ți porți de grijă,să-ți păzești inima și sufletul. Au existat zile când ai uitat să-ți ștergi și lacrimile de pe obrazul rece, pentru că, erai ocupată să le ștergi pe ale altcuiva.
     Ai pus atât de multe persoane pe primul loc, le-ai pus problemele lor pe primul loc, iar tu...ai rămas pe dinafară. Pe tine nu te-a întrebat nimeni, niciodată, care îți sunt problemele. Nu te-a luat nimeni în brațe când ai plâns, și nimeni nu te-a întrebat câte nopți ai pierdut din cauza iubirii și a lacrimilor ce nu-ți dădeau pace.
       Pe tine nu te întreabă nimeni dacă ești bine. Dar tu întrebi pe fiecare.
        Ți-ai propus mereu să vezi zâmbete în jurul tău, încât ai uitat de propriul zâmbet. Ai uitat de chipul tău de înger, pentru a le reda altor persoane acest lucru. Ți-ai pierdut zile, luni, oferind persoanelor timpul tău, în timp ce ele nu-ți ofereau nici măcar secunde.


   Te-ai gândit vreodată cât de importantă ești tu, pentru tine? Cât de mult contează o zi în care ai râs, decât una în care ai plâns?
         Te așezi câteodată într-un loc ferit de ochii lumii și te gândești. Te gândești la cum era la început. Când i-ai cunoscut pe fiecare. Cum împărțeați timp, lucruri, amintiri. Cum fiecare își spunea problemele și fiecare primea sfaturi.
     Acum însă, timpul a trecut, și cei ce odată aveau timp pentru tine, au plecat. Fiecare și-a ales altă direcție, și-a făcut alt plan, desigur, fără tine în el. Și te doare. Te doare că nu găsești sprijin în nimeni, că nu știe nimeni de tine, că nu-ți oferă nimeni o îmbrățișare caldă.
      Timpul ne obligă pe fiecare să luăm decizii neplăcute nouă în prezent , dar benefice pe viitor. Tot ce trebuie să facem este să ne resemnăm și să ne acceptăm soarta.
  Fiecare zi este o speranță. Iar fiecare răsărit de soare este un nou început.

Renunță la comparațiile stupide și bucură-te de viață. Pe cerul cuiva, ești cea mai frumoasă stea!

       Pe tine te știu destul de bine. Ești aceea persoană care se privește în oglindă cu o oarecare ezitare, care merge pe stradă cu capul plecat, care se compară mereu cu alte femei. Fiecare femeie pe care o vezi pe stradă o compari cu tine. Te uiți atentă la ea, apoi la tine, iar la ea, și iar la tine. Nu ești mulțumită de ceea ce vezi în tine și îți faci rău singură, făcându-ți diferite scenarii.
     Încetează să te mai compari cu alte femei! Renunță la toate comparațiile astea absurde. N-ai nevoie de așa ceva. Tu ești perfectă în felul tău. Zâmbetul tău este unul sincer și curat, fața îți este strălucitoare, iar corpul, ei bine draga mea, corpul este doar un bonus.
Că deții câteva kilograme în plus, fie că le ai în minus, asta chiar nu contează. Kilogramele sunt doar un număr. Un număr care la sfârșitul vieții chiar nu contează.
       De ce să îți petreci toată viața comparându-te cu alte femei, când tu ești atât de minunată?
  Te-ai gândit poate, că ele au niște minusuri, pe când tu ai niște plusuri? Și invers. Toate suntem diferite în felul nostru. Toate avem ceva special, care este doar al nostru.
       

        Femeia pe care o vezi astăzi pe stradă, și cu care decizi să te compari, poate este femeia cu inima frântă. De ce ți-ai dori să fii în locul ei? De ce să-ți dai inima ta împăcată și liniștită, pe una frântă? Femeia cu care te decizi să te compari, poate cândva a suferit un accident și are anumite cicatrici pe corp. De ce să-ți înlocuiești corpul cu unul cicatrizat? Te-ai gândit poate, că ea, cu toate problemele ei, nu s-a gândit niciodată să se compare cu altcineva? Pentru că ei, pur și simplu îi place de ea.
      Nu contează cât de frântă îi este inima, câte răni a adunat cu timpul pe corpul fraged. Se mulțumește cu viața ei și atât. Nu și-ar da problemele ei, pentru altele.
Tu de ce nu faci la fel? De ce atunci când te privești în oglindă spui „Mi-aș dori să fiu ca...”. De ce faci asta? Aceiași inimă o ai și tu, aceiași ochii îi ai și tu. La același soare privesc toți. Și aceleași stele le numără fiecare.


       Bărbatul care decide să se îndrăgostească de tine, trebuie să fie bărbatul care o să te ia în întregime. Cu tot bagajul tău emoțional. El o să-ți accepte toate defectele și toate calitățile. O să te iubească pentru ceea ce ești, nu ceea ce vrei să devii.
          Și dacă acesta o să-ți spună să te schimbi, ei bine draga mea, schimbarea trebuie să se producă la el. Tu nu trebuie să te schimbi pentru nimeni. Cel ce o să te iubească, o să te iubească exact așa cum ești. Fără să-ți impună o schimbare.
             O să te iubească dimineața. Când ești nemachiată, cu părul ciufulit și vocea pierdută. O să te iubească când ești obosită. Când nu ești capabilă nici să te ridici de pe canapea. Când vei dori să stai în pat, uitându-te toată ziua la filme.
           O să te iubească când râzi în hohote. O să te iubească când plângi. O să-ți șteargă lacrimile și-ți va strânge corpul micuț în brațele puternice.
       O să te iubească mereu. Fără întrerupere. O să te iubească pe tine și doar pe tine. Fără să te compare cu altele.

Renunță la comparațiile stupide și bucură-te de viață. Pe cerul cuiva, ești cea mai frumoasă stea!

Iubirea venită din partea persoanei potrivite este un dar. Iubirea sinceră, curată și reciprocă, este o minune.

       
          Fie că sunt femei trecute de prima tinerețe, fie că sunt femei care abia gustă din viață, fiecare a căutat sau caută, acel bărbat capabil să iubească necondiționat. Fără regrete, cu pasiune și dăruire. Sincer și curat.
              Fiecare așteaptă bărbatul care să fie perfect pentru ea.Și dacă de cele mai multe ori, acesta fie se lasă așteptat, fie se află în locul greșit, când o să fie momentul lui, vom ști.Îi vom căuta brațele puternice, ochii mari și strălucitori, buzele dulci bine conturate. Îi vom căuta vorbele. Vom tânji după cuvinte dulci la ceas târziu. Vom căuta în el pacea ce oprește furtuna. Soarele ce sperie norii.
           Tu, ca bărbat, nu trebuie să fii perfect. Trebuie doar să-ți cunoști propriile limite și încărcătura de dragoste pe care ești capabil să i-o oferi. Dacă simți că în ea e totul, nu-i da drumul. Chiar de diferite circumstanțe te vor forța,păstreaz-o lângă tine.


      Iubește-o! Să o sufoci cu iubire.Dăruiește-i toată iubirea ta. Astfel încât ea să nu caute în altă parte. Iubește-o necondiționat.Când râde, plânge, e nervoasă, fericită. Iubește-o când plouă, când e soare. Când tace. Când vorbește. Mereu.
           Oferă-i cele mai calde cuvinte. Fă-o să se înalțe în înaltul cerului  și ai grijă ca la coborâre tu să fii gata să o prinzi. Nu o fă să se ridice dacă știi că nu o să fii acolo când o să cadă. Să nu-i oferi amăgire când ea vrea doar liniște și fericire.
       Ține-o în brațe. Când doarme, când tace, când e nervoasă, când e fericită. Fă-o să se simtă fericită că a ales brațele tale și nu a altcuiva. Strânge-o la piept tare. Astfel încât inima ei să tresară.
     Ai grijă de ea. Căci dacă tu nu o vei face, ea se va îndepărta. O să caute alte brațe, altă iubire, alte mângâieri. Nu o uita într-un colț, ai grijă de ea. Ține-o în inimă ca ceva sfânt și în gând ca o alinare. Fii tu alinarea ei.
       Deși nu ne place să recunoaștem, mereu avem nevoie de iubire. Mereu căutăm brațe calde și puternice, mereu așteptăm o vorbă bună. Căci o vorbă bună, venită de la persoana potrivită este cel mai de preț dar.
            Iubirea venită din partea persoanei potrivite este un dar. Iubirea sinceră, curată și reciprocă, este o minune.

„Din iubire ne-am născut, cu iubire trăim, și din iubire o să murim.”https://www.youtube.com/watch?v=450p7goxZqg

-Hai să nu pierdem nici timpul tău, nici timpul meu.Dacă simțim că nu ne potrivim, să plecăm!”
-Dacă plâng din cauza ta, nu mă meriți. Dacă plângi din cauza mea, nu te merit.

Timpul nu vindecă. Timpul ucide.

Se spune că odată cu trecerea timpului tot ce cândva a durut se vindecă. Fiecare rană adunată în decursul unui anumit timp se vindecă, și noi suntem la fel ca la început.”Curați ca lacrima”. Timpul nu a trecut niciodată în favoarea noastră. Și nici nu o să treacă vreodată în favoarea noastră. Deci de ce ne-ar vindeca rănile? Ce datorie are el față de noi? Timpul nu vindecă. Timpul ucide!

        

           Se spune că cele mai multe răni le avem din cauza iubirii.Iubirea care nu e împlinită, iubirea care doare, iubirea mincinoasă. Iubirea.
          Iubirea mincinoasă este iubirea care ne închide atât sufletul cât și inima. Este iubirea care doare probabil cel mai tare. Să îți depui toată încrederea, visele și speranțele într-o persoană, iar acea persoană să-ți înșele fiecare așteptare. Să te înșele pe tine ca om. Nimeni nu merită să sufere din trădare. Nimeni nu merită să verse lacrimi reci din asta.
       

Confesiunile unui bărbat înșelat: „Când am aflat că mă înșeală n-am mai știut de mine. Vreme bună m-am întrebat cu ce am greșit, ce nu i-am oferit. M-am simțit inutil, folosit. O bătaie de joc pentru ea. I-am oferit iubire, tot ce și-a dorit, iar ea...ea a recurs la gestul ăsta. Nici până în ziua de astăzi nu am aflat care a fost motivul. După ce m-a înșelat a și plecat. A plecat de tot. Din acel moment mi-am promis mie că nu o să mai iubesc sincer.Că nu-mi voi mai pune iubirea pe tavă și voi avea grijă pe cine primesc în viața mea. Ba chiar mi-am spus că eu o să înșel. O să mă răzbun pe ea, prin fiecare femeie care o să treacă prin viața mea.”


                    

    Fie că suntem bărbați, fie că suntem femei, toți suferim în momentul în care suntem înșelați. Toți ne pierdem încrederea în noi, în persoanele din jurul nostru. Construim un zid înalt în jurul nostru pe care nimeni nu reușește să-l treacă. Iar cei ce încearcă să o facă, fie se plictisesc, fie obosesc.
    De cele mai multe ori ne pierdem în detalii, lucruri care chiar nu contează, și uităm de cel de lângă noi. Uităm să-i acordăm atenția care o merită, iubirea de care are nevoie. Și așa îl forțăm chiar noi să recurgă la acest gest. Să-și caute alinare în alte brațe, în alți ochii, alt zâmbet.
Nimeni nu înșeală fără motiv. Nimeni nu este înșelat fără motiv!

Ea a plecat, crezând că el o va întoarce. El a lăsat-o, crezând că ea va veni.

      Întotdeauna o să avem de unde pleca. Mereu vom avea un loc unde să ne întoarcem. Dar ce se întâmplă când pleci crezând că poate vei găsi un alt bine? Un bine mai bun decât cel ce îl ai deja? Deși ți se rupe inima în mii și mii de bucățele, deși sufletul tău este în genunchi de durere, îți calci pe fiecare părticică de mândrie și orgoliu și pleci. Lași totul în spate.
         Abandonezi suflete, aduci lacrimi pe diferite chipuri, și cu toate astea pleci. Pleci pentru tine. Pleci să îți cauți un bine mai bun decât cel ce deja îl ai. Pleci să îți cauți alte persoane lângă care să trăiești, pleci lăsând trecutul în spate.
           Și te doare. Te doare inima că nimeni nu te strigă înapoi, că nimeni nu te trage de mânecă să-ți spună „STAI”. Durerea ta se adâncește odată cu timpul și decizia ta rămâne neschimbată. Ai plecat și deja nu mai ai la ce să te întorci. Toți dau semne că le e mai bine fără tine. Fiecare reușește să-și mascheze durerea cauzată de plecarea ta, reușește să te închidă într-un loc și să arunce cheia. Și te doare iar! Te dor rănile pe care le ai încă din trecut, te doare inima, care tânjește după cei ce i-ai lăsat în urmă.
             

                     
                      ”În ziua în care m-am decis să plec, mi-am făcut tot bagajul emoțional. Ce-i drept era un bagaj prea mare pentru o copilă ca mine. Adunasem atât de multe amintiri, gânduri, speranțe, iluzii, încât, atunci când a venit vremea să le iau pe toate și să plec, am simțit că pământul îmi fuge de sub picioare. Nu îmi era ușor. Habar nu aveam cum o să reacționeze unele persoane când vor afla de plecarea mea. Habar nu aveam cum o să reacționez. Nu știam care sunt consecințele faptelor mele și asta mă durea. Regretam fiecare lucru, fiecare persoană, fiecare gest. Și am plecat! Am plecat lăsându-i în urmă pe toți.
            A trecut ceva timp de atunci...un timp care a trecut prea repede. Și deși am cunoscut diferite persoane, am rămas mereu la ideea de „trecut”.
 Mi-am regretat plecarea în fiecare zi, oră, minut. Mi-am regretat plecarea în fiecare zâmbet ce îl afișam, fiecare lacrimă. Toate mă dureau.”



          În viața noastră vor exista mereu persoane care pleacă și care rămân. Chiar noi o să plecăm din viața unora. Ideea de plecare înspăimântă pe oricine. Nu este ușor să pleci și să renunți la tot. Pe lângă durerea ta, există și durerea lor. Pe lângă visele tale spulberate, sunt și visele lor. Lacrimile tale, le mai varsă și altcineva. Și e dureros. E dureros că uneori plecarea e inevitabilă. E cauzată de circumstanțe. Nu e neapărat cazul să o cauzezi tu. Se întâmplă ca timpul, gesturile, persoanele, să te forțeze să pleci. Și să pleci!

   Nu pleca niciodată dacă nu ai unde să te întorci.
Ea a plecat, crezând că el o va întoarce. El a lăsat-o, crezând că ea va veni.

  

Suntem întâi frumoase pentru noi, apoi pentru restu! Suntem frumoase când ne simțim bine în pielea noastră!

             
              În ziua de azi, la o mică aruncare cu privirea poți cataloga fiecare femeie. Care are grijă de ea, care uită să se îngrijească, care suferă, care te tratează cu aer de superioritate. Fiecare are câte ceva. Dar toate sunt femei.
              Cele mai multe cazuri de femei, sunt cele care se îngrijesc și cele care pur și simplu uită de ele. Femei frumoase și femei mai puțin frumoase. În nici un caz femei urâte. Nu există așa ceva.
 

      Femeia frumoasă, e în primul rând femeia care zâmbește. Care deși este pusă la pământ de zeci, sute de probleme, are puterea să zâmbească. Aceea femeie, reușește să lase în urmă tot și să-și canalizeze toată energia pe ea. Pe zâmbetul și chipul ei.
    Desigur, o femeie îngrijită este o femeie frumoasă.O femeie îngrijită atrage mai mult priviri asupra ei, decât o femeie care uită de ea. Grija pentru noi, pentru corpul nostru, este cea mai scumpă grijă. Altfel vei fii privită dacă chipul îți strălucește. Altfel atragi o privire dacă ochii îți sunt conturați cu un creion, dacă genele tale sunt date cu rimel.



        Am întâlnit de asemenea multe cazuri de femei ce au decis să se neglijeze. Uitau de ele cu zilele, lunile, ca mai apoi să le auzi spunând că „sunt urâtă”. Noi decidem în ce fel ne urâțim. Cum ne urâțim. Acele femei, recurgeau la această neglijenți fie din lipsă din interes, fie spunându-și că nu au pentru ce, pentru cine să fie frumoase. Total neadevărat! Suntem frumoase pentru noi. Ne place să ne admirăm în oglindă și tocmai de aceea, când o facem, trebuie să avem și ce admira. Nu trebuie să ne construim frumusețea pe spatele cuiva. Nu trebuie să ne facem frumoase doar pentru că cineva vine să ne viziteze, că iubitul trebuie să ne vadă machiate, aranjate, ca scoase din cutie.
        Trebuie să ne facem plăcute în primul rând ochiului nostru. Apoi pentru restu. Altfel te simți când știi că dintr-un colț cineva te privește te admiră. Ești mult mai sigură pe tine, frumusețea îți este conturată.
      Și de asemenea, altfel te simți când știi că cineva te evită cu privirea, în cel mai rău caz te privește cu scârbă.
      Suntem întâi frumoase pentru noi, apoi pentru restu! Suntem frumoase când ne simțim bine în pielea noastră!

Trăiește ca și cum mâine nu ar mai exista!

    Odată cu timpul prioritățile noastre se schimbă.Gusturile, ideile, planurile ce odată parcă păreau bătute în cuie, sunt date uitării și înlocuite cu altele mai bune. În viața noastră intră nenumărate persoane. Unele rămân toată viața, pe când altele sunt în trecere. Învățându-ne doar o lecție.
             Important este să știi cum să le faci față fiecăruia. Să îi întâmpini pe toți cu brațele deschise, să le oferi locuri cât mai confortabile ca și când ei nu vor mai pleca niciodată de acolo. Deși tu sigur știi cum stă treaba.
          Persoanele care sunt doar în trecere, au de asemenea un motiv întemeiat. Fiecare o să te învețe o lecție. O lecție pe care tu trebuie să o reții foarte bine. La sfârșitul lecției, se vor ridica și vor pleca. Lăsându-te fie cu ochii-n soare, fie pur și simplu resemnată de situație. Tu trebuie să te concentrezi la lecție și atât.
       Persoanele care sunt pentru totdeauna sunt persoanele trimise de Dumnezeu. Ți-a trimis perechi de îngeri pentru a avea grijă de tine când El nu poate. Acele persoane sunt cu adevărat niște minuni. Și trebuie să le tratezi ca atare.
       În decursul vieții, fiecare este supus unor anumite alegeri. Trebuie să îți asculți inima, să te gândești la binele tău și mai apoi la binele celorlalți. Trebuie să îți calculezi fiecare mișcare pentru a nu fii nevoită mai apoi să suferi.
    În fond, la sfârșitul fiecărei zile contează câte zâmbete ai adunat. Nu câte lacrimi.
   Fă din fiecare zi, o zi minunată! Trăiește ca și cum mâine nu ar mai exista!