joi, 3 noiembrie 2016

Ne leagă zeci. Ne despart sute.

   Dragul meu cititior, lasă-mă să-ți prezint mai jos perspectiva mea despre viață. Lumea prin ochii mei...

         Omul a primit viața pentru a se bucura de ea, pentru a vedea frumosul, soarele, luna. A primit viața pentru a învăța să trăiască frumos, în liniște și credință, cu speranța zilei de mâine. Omul a primit darul cel mai de preț. Viața!
        Spuneam din titlu că ne leagă multe. Privim aceelași cer, zâmbim aceluiași soare, numărăm aceleași stele. Ne leagă visele, speranțele, zâmbete și lacrimi. Uneori sunem uniți de acceași suferință. Alteori o bucurie ne leagă și mai mult.
         Dar cum toate astea ne leagă, la fel sunt lucruri ce ne despart. Suferința și bucuria, deși spuneam mai sus ca ne leagă, pot foarte bine să ne și despartă. Ne desparte bucuria unora, căci am fost modelați de noi înșine în așa fel încât să purtăm dușmănie. Să fim invidioși pe succesul aproapelui. Să-l detestăm că el are și noi nu. Și ce păcat mare săvârșim!
       Ne despart oamenii. Nu toate persoanele ce le întâlnim în această viață, sunt posesoare de bune intenții. Ai să cunoști oameni ce-ți zâmbesc în față, dar pe la spate își bat joc de identitatea ta. Trebuie doar să-ți păzești bine ușa sufletului. Să nu lași oameni cu papuci plini de noroi să calce pe podeaua ta frumos lustruită. Tu n-ai timp să ștergi după fiecare.
       Ne desparte timpul. Niciodată n-ai să poți să faci timpul să fie în favoarea ta. Tot el o să-ți răpească zeci de persoane. De ce? Că e timpul! Că poate și are dreptul. Tu învață să te bucuri de persoanele ce le ai lângă tine cât încă acest „timp” îți permite, De nu...ai să fii martorul unei despărțiri. Una din sutele ce ne despart. 



  







vineri, 12 februarie 2016

Mesaj pentru viitorul soț. .

        Dragul meu, oriunde te-ai afla, mi-aș dori să citești asta.
Nu-ți scriu împinsă de o dorință nebună de a ieși în evidență, de a încerca să-ți impun ceva, cumva. Îți scriu pentru a îți aduce la cunoștință temerile și gândurile mele. Unele mai serioase, altele mai lipsite de sens.
           Am auzit din diferite parți, că tu, voi bărbații în general purtați o mască. O mască ce decideți să o dați jos după ce vă puneți verigheta pe deget. N-aș vrea să cred că faci la fel. Sau că măcar ți-a trecut prin minte să faci asta.
       Vezi tu...eu mă respect foarte mult pe mine. Și te-aș ruga, ba chiar ți-aș impune să faci la fel. Să mă respecți. Să nu dai dovada de slăbiciune, afișând o mască, ce la un anumit moment o vei da jos. Că vezi tu, dacă faci așa, te las. Plec și te las. Singur și fără explicații. Te las cu un val de întrebări, fără nici un răspuns.
         Nu ești singurul pe lumea asta. Și mi-ar plăcea să fi mai mult decât conștient de asta. Să ai habar care îmi este adevărata valoare și să o respecți. Să te mândrești cu mine. Din moment ce m-ai ales, garantez că ai cu ce să te mândrești. Și dacă totuși nu vei face asta, înseamnă că degeaba m-ai ales. Habar n-ai tu cât valorez eu.
           Dacă te-ai prins în hora asta, hai să o jucăm corect. De dragul nostru, de dragul viitorului, de dragul trecutului ce ne leagă. Pentru că, vrem nu vrem, o să avem și un trecut.
           

          Vei spune poate că cer prea multe. Îți voi spune că așa e. Cer cât consider că merit. Mult. Dar sunt dispusă să ofer în egală măsură. Căci, am învățat că în viață trebuie să oferi cât primești. Nu o să-ți dau totul. Ai să mă întrebi de ce.
Și-am să-ți răspund. Nu am fost, nu sunt și nici nu am să fiu dispusă să ofer totul. Niciodată! Oferind totul, risc să rămân fără nimic. Nu garantez că ai să rămâi o viață. Vreau să cred asta, dar nu pot garanta. Și ce am să fac dacă pleci cu acel „tot” al meu? Ce am să mai ofer? Ce am să mai am? Nimic.
           Nu-ți scriu să-ți spun că mi-e teamă că ai să mă iei și apoi vei pleca. Îți scriu să mă cunoști mai bine. Îți scriu în speranța că așa, ai să ai o idee cum e să joci „în hora mea”. Căci probabil dacă m-ai ales, dacă te-am ales și mai ales dacă suntem fericiți, niciunul nu o să plece. Niciunul nu o să trădeze, niciunul nu o să poarte mască.
             Și dacă totuși acum o porți...da-o jos! 


      

vineri, 1 ianuarie 2016

Începutul.

         Oamenii au trăit mereu cu speranța. Cu speranța de mai bine, cu speranța de mai mult, cu speranța că undeva, chiar există speranță.
         Unii visează. Visează nopți, zile, luni, poate și ani. Visează la mai bine. La mai mult. Pentru ei visele nu se termină niciodată. Dar dimineața când se trezesc, acele vise, rămân vise și atât. Nimic din ele nu se duce la îndeplinire.
        Unii suferă. Adorm plângând, privesc cu ochii în lacrimi, plâng și când ar trebui să râdă. Pe acei oameni n-ai cum să-i faci să zâmbească. De obicei, totul pleacă de la noi. Noi decidem cum vrem să fim.
    Și dacă astăzi vreau să mă detașez de griji și supărări, păi o fac. Și zâmbesc! Zâmbesc chiar dacă mă pun la zid problemele, chiar dacă mi-e sufletul în genunchi.
         Unii iubesc. Și nu-i greșit să iubești. E minunat să nutrești în tine sentimente de iubire. Dar e sfâșietor să le nutrești pentru cine nu merită. Și iar suferă! Suferă că nu primesc iubire, suferă că nu le este împărtășită iubirea. Și iar n-au habar că viața-i prea scurtă pentru asemenea momente.


Astăzi am început să scriem primul capitol din altă carte. Și tot de astăzi trebuie să începem schimbările.
Dacă ai ajuns până aici, poate-i șansa ce ți se oferă să te poți schimba. Și evident, schimbarea începe de la tine. Eu n-am cum să schimb mentalități, idei, gânduri. Eu pot doar să-ți susțin schimbarea.Atâta timp cât ea e în bine.
  Astăzi e un alt început. Unul deschis schimbărilor, dorințelor, realizărilor pe diferite planuri. Începând de astăzi, ai ocazia să schimbi lucrurile. Nu că nu aveai și altădată. Dar acum, ăsta e începutul începutului. Cumva.
Astăzi ai ocazia să speri că urmează 366 zile cu soare. Chiar dacă afară o să ploaie. Contează asta atâta timp cât la tine în suflet e soare?
Astăzi ai avut ocazia să spui „La mulți ani!”. N-ai spus la toți. Pe mulți i-ai uitat involuntar. Pe alții pur și simplu ai preferat să îi uiți voit.
Pe ăia i-ai lăsat în spate. Au fost de 2015 și atât. 2016 nu îi mai prinde în viața ta. Și bine faci! Elimină excesele.
An nou minunat să aveți! Cu vise, realizări, dorințe. Speranțe, zâmbete și fericire. An nou fără lacrimi în ochi!