Ce ipocrită ești când spui că n-ai nevoie de nimeni lângă tine. Că singură ți-e mai bine și ești mai liniștită. Și să mă scuzi, dar când afirmi asta, tu chiar ești o falsă draga mea. Lăsând gluma la o parte, unde vezi tu fericire în a fii singură? Că nu te deranjează nimeni, că faci ce vrei, când vrei, cu cine vrei. Asta e fericire? Mie-mi sună mai mult a singurătate. Singurătate d-aia depresivă. Imaginează-ți doar să fie cineva interesat de tine. Telefonul tău să sune mai des, iar persoana de la capătul firului celălat să se intereseze mai mult de tine.De tine, de sănătatea ta, de starea ta de spirit. Dacă ai mâncat, ce ai visat, cum ai dormit. Parcă deja sună mai frumos treaba, așa-i? Gândește-te la bărbatul ăla dispus să te apere de orice și oricine în fața tuturor. La bărbatul ăla care te strânge atât de tare la piept încât doar așa te simți în siguranță.
Defapt, nu-ți imagina. Și așa ai spus că îți este mai bine singură. Că tu n-ai nevoie de un bărbat care să te streseze cu telefoane, că tu n-ai nevoie să dai raportul cuiva. Dar când îți găsești un bărbat, mai exact bărbatul potrivit, el nu o să facă pe polițistul cu tine. Ce vină are el, că tu, până să-l cunoști ai fost în relații doar d-astea.Sufocante! De ce preferi singurătea și nu iubirea? Ți-e frică să iubești? N-ai încredere în tine?
Draga mea, când ești singură, ești singură. Ești tu cu tine. Când iubești, ești tu cu el. Și lumea voastră. Și când te gândești așa, ce sună mai frumos? O plimbare singură sau o plimbare-n doi? Să privești persoane ce se iubesc sau să iubești și tu? Dacă tu îmi oferi un argument concret că ți-e mai bine singură, am să mă las de scris. Însemnă că mă înșel. Dar până atunci, trăiască dragostea! Și noi pe lângă ea.
