Femeia plânge prea des?

           Ziua bună, cititor!

    M-am gândit astăzi să îți vorbesc despre lacrimi.
Te-ai gândit vreodată ce sunt ele și de unde provin defapt? O să mă întrebi poate: păi cum ce sunt? sunt lacrimi și provin din ochi. Îmi fac curaj și te contrazic. Niciodată nu ai plâns pentru că așa a vrut „ochiul”. Ai plâns de fericire, de tristețe. Dar egoismul și caracterul de femeie mă face să spun că de cele mai multe ori ai plâns de tristețe. Rar am plâns de fericire. Cred că pot număra pe degete de câte ori a fost și tocmai de aceea, mă refer și la tine în același mod.
       Dacă prin forța Divină ai fost înzestrată să fii femeie, încărcătura ta de lacrimi este dublă. Triplă chiar. Tu plângi din orice. Și deși nu vrei să recunoști asta, știm bine de câte ori ai pus capul pe pernă și ai plâns până la epuizare. Problema sexului masculin e clară. Punem atât de multe la suflet, încât, atunci când el a obosit să ne mai care încărcătura depusă, răbufnim și plângem. Ne-am dori poate să fim altfel. Să știm să ne controlăm emoțiile atât de bine, încât seara, când ne așezăm în pat, să putem spune „și astăzi a fost bine”.
            Nu condamn femeile care plâng. Se spune că plânsul e o descărcare emoțională. Descărcăm bagajul depus în suflet.
Te-ai întrebat de ce nu vorbesc despre bărbații care plâng? Pur și simplu ce fac ei cu lacrimile lor nu mă interesează. E foarte simplu. De cele mai multe ori lacrimile noastre sunt cauzate de bagajul emoțional pe care tot ei ni l-au dat să îl ducem. De aceea eu am decis să îi judec pe ei. Până la urmă cine sunt ei să ne facă să plângem? Lacrimile mele, ale tale, ale noastre, valorează atât de mult încât trebuie să le irosim doar pe momentele fericite. Culmea! Adesea cauzate tot de masculii mult prea puternici. 

               Concluzia nu ar fii să nu mai plângi. Nu îți pot impune eu asta. Ideea de bază ar fii următoarea: Tu înainte de toți!

Ce facem când ne pleacă o parte din suflet?

        Nici măcar nu mi-a trecut prin minte că o să scriu așa des aici pe blog, însă în seara asta mi-am amintit de ceva recent, însă tot odată trecut de ceva timp.
         Poate tu, persoana în cauză citești asta. Nu o să mă rog să citești asta, sper doar, ca printr-o coincidență „să fii omul potrivit, la momentul potrivit.”
         Revenind...acum ceva timp, soarta m-a forțat să renunț la ceva de preț. Un prieten. Dar nu o să dau vina pe soartă. Nu e ea vinovată în totalitate. E poate și vina mea. Sunt omul acela care nu știe să aprecieze decât după ce a pierdut. Tu drag prieten, prietenă mai exact, astăzi îmi lipsești. Putem oare renunța la atâtea amintiri într-un timp atât de scurt? Vorbe frumoase, cuvinte celebre, pot fi uitate așa deodată? Nu vreau să îți imaginezi cum e să vrei să cauți pe cineva și să ai o tragere de inimă. Să îți spui în gând iar și iar și iar „nu se poate, nu are timp de tine, nu te vrea”. E un sentiment amar. Și chiar doare.
              Pot oare să îți vorbesc de trecut fără să te superi că am făcuto? Spre ca răspunsul tău să fie în favoarea mea, pentru că o să îți vorbesc.
Acele momente când împărțeam o păpușă, ceva dulce, o jucărie, sunt încă la mine în suflet. Să nu crezi că am uitat. Eu nu uit lucrurile plăcute, deși tu știi că eu sunt mai uitucă de felul meu.Nu vreau să îți amintesc ceva, ce poate tu ai uitat. Nu îți voi forța amintirile. Nici măcar prezentul. Dar să nu uităm că ceva de suflet nu poate să fie dat uitării.
             Să zâmbești drag prieten. Eu încă sunt lângă tine, chiar dacă doar cu sufletul.https://www.youtube.com/watch?v=i5PJ6Cwy7mQ

Iubirea. Cel mai frumos sentiment?

  Bună seara dragă cititor!
   Te găsesc iar aici, poate din plăcere, poate din curiozitate, poate din simplă coincidență, dar te găsesc.
     Astăzi m-am decis să îți vorbesc despre iubire. Exact! Cel mai în mișcare sentiment posibil, cel mai întâlnit aș putea spune. Defapt, cum e și cu iubirea asta? Apare pur și simplu, te lovește și pleacă? Nu aș prea crede. Suntem cu toții martorii ei. Am văzut oamenii care au împărțit iubire o viață întreagă.  E frumos. E frumos să te trezești dimineața lângă un suflet cald, lângă două mâini ce îți înfășoară trupul. Dar e doar despre asta iubirea? Clar nu. Nu a spus nimeni că e perfectă. Nici nu o să fie. Există atâtea lacrimi vărsate de o femeie când iubește. Atâtea suspine, pe care poate, doar ea le știe. Țipete interioare,izbucniri, regrete. Oare știe cineva cât suferă o femeie? Ok..nu spun. Poate și sexul masculin are ușoare scăpări de lacrimi, însă nu pot garanta. Aș vrea să pot, însă nu o voi face. Am oareșce reținere în privința lor. Că doar de la ei provine suferința.
         Lăsând în urmă toate astea, iubirea e un sentiment frumos dar și greu de dus. Încărcătura ei e atât de grea, încât unele suflete cedează și pur și simplu refuză altă iubire.

                         
                           Uitați de greutatea ei. Iubiți oameni buni!

Uite...e Crăciun!

   Am intrat deja pe ultima sută de metrii. În casă miroase a cozonaci proaspăt copți, a portocale, iar fiecare gospodină este mai ceva ca o furnicuță.
    Mâine este Ajunul Crăciunului!
  Exact! Ajunul Crăciunului. Mâine seară vom începe să auzim sunetul dulce al colindelor, vom pregăti cadourile și vom privi luminițele din brad. Este atât de frumoasă această magie a sărbătorilor. Este poate singura sărbătoare în care auzi „Haide măcar acum să fim mai buni”. De ce? De ce ne legăm de o sărbătoare pentru a fi mai buni? Avem tot anul la dispoziție pentru a deveni niște persoane mai cumsecade, însă decidem că acest lucru trebuie să se întâmple....de Crăciun.
      Poate că așa ne este dat să fie. Dar de ce să creem o obișnuință din asta? Să fim buni tot anul, tot timpul, să fim noi acei oamenii care pot să dăruiască fără să aștepte ceva în schimb, acei oamenii care sunt aproape de perfecțiune.
     Revenind la sărbătoare...nu are mi-a fost mirarea când pe rețelele de socializare toată lumea spunea „Ne dăm seama că am crescut când, de Crăciun nu ne mai dorim lucruri, ci persoane.” O aberație! Crăciunul nu ține doar de cadouri, la fel cum și persoanele nu țin doar de această sărbătoare. nu poți să îți dorești o persoană de Crăciun. Nu poți asemăna persoana cu un cadou, un lucru. Să îți dorești să ai parte de o persoană care să fie lângă tine de sărbători e cu totul diferit. Și chiar sună mai frumos. Nu-i așa?
            Lăsând toate astea la o parte, să te bucuri de magia sărbătorilor și să nu uiți : CRĂCIUNUL NU E DOAR CADOURI.





                                       Crăciun fericit drag cititor!

Cât valorează un suflet?

O secundă te rețin dragă fată, femeie, pentru a îți spune câte ceva. Știu cam ce e în mintea ta. Nu mă străduiesc să dau la ghici pentru că deh, suntem femei și gândim cam la fel.
Cauți mereu și mereu acel tipar de băiat „bazat” care să te dea gata. Știm bine că nu există și dacă există și el, ca și tine caută acel tipar de femeie „bazată”. Nu asta e ideea. Ideea e următoarea. Refuzi mereu și mereu și mereu ceilalți băieți care poate nu conduc ultimul model de BMW, nu au portofelul plin și corpul lor nu e îndesat de pătrățele. Te-ai gândit poate, că în corpul ăla care nu are pătrățele zace un suflet de milioane? Că portofelul lui poate acum nu e plin, însă mintea îl va duce atât de departe încât o să ajungă la acel stadiu de „arunc banii pe geam”?
Fată dragă, nu mai căuta ambalajul. Nu îți vinde sufletul pentru o geantă scumpă, o ieșire în oraș și o intrare gratis la un club select. Îți vinzi demnitatea. Crezi că merită? Chiar merită?